Cazul Avertizorului de Integritate Pisica Marian

Viață de șef la stat, la Timișoara: "O colegă îi face cafea și i-o servește, alta îi face spumă de lapte, una îi face ceaiuri, cealaltă îi taie roșii în salată"

Anchetă
Publicat în 27/02/2021 de Ciprian Brindescu

Una dintre structurile aflate sub umbrela primăriei și conduse mai degrabă după propriile-i pofte de directorul ei general, decât după litera legii, Direcția de Asistență Socială a Municipiului Timișoara (DASMT) a fost, nu o dată, subiect al articolelor noastre. Cel mai recent - "O mare şefă din Primăria Timişoara a organizat o petrecere în vila sa, iar acum ea şi mai mulţi invitaţi sunt infectaţi cu Covid" (15 ianuarie 2021) - devoala o nouă mostră de jemanfișism marca Rodica Surducan, care pare să fi depășit fără probleme șocul dispariției din primărie a protectorului său, Nicolae Robu.

Dacă în 6 mai 2019, vă dezvăluiam cum "Un centru de asistenţă socială a fost înfiinţat doar pe hârtie, dar este condus de un şef în carne şi oase", în articolul de față vă vom prezenta conținutul unei sesizări adresate primarului Dominic Fritz de către un angajat al unui alt centru din parohia Rodicăi Surducan.

Angajat al DASMT, ca referent II pe problematica romilor la Centrul de Incluziune Socială și Relația cu Minoritățile (CISRM) - el însuși de etnie romă -, Marian Pisică a ajuns, după propriile-i spuse, la limita răbdării din cauza hărțuirilor, amenințărilor și jignirilor care îi erau adresate lui, dar și altor colegi, de către șefa centrului în care lucrează, Adriana Filipics. Ca atare, omul și-a luat inima în dinți și a pus pe hârtie tot ce considera că trebuie să afle Dominic Fritz, expediind apoi, în 12 ianuarie, memoriul pe adresa municipalității.

"Colegii tac și beau calmante"

Marian Pisică nu are nici un fel de rețineri în a descrie starea de lucruri din centrul de incluziune socială: "De luni de zile, șeful de centru Adriana Filipics - fina doamnei director Rodica Surducan (fosta soție a lui Dorel Cojan - fostul director al Poliției Locale - doi oameni care au avut protecția totală a fostului primar Nicolae Robu), beneficiind de protecție și imunitate totală, mă hărțuiește zilnic prin toate modalitățile pe care le are la dispoziție. Îmi este sabotată activitatea, sunt marginalizat, discriminat pe criteriu de etnie, îmi este zilnic creat un mediu de lucru deplorabil și stresant.

Nu sunt singurul în această situație, am colegi care sunt și ei hărțuiți zilnic, dar aleg să tacă și să bea calmante, pentru că le este teamă să nu își piardă locurile de muncă din cauza relației de rudenie dintre doamna director și șeful de centru, ei observând în nenumărate rânduri că această femeie beneficiază de protecție totală. Au fost amenințați că li se vor tăia salariile dacă nu sunt obedienți, s-a ajuns până într-acolo încât acest șef de centru le-a transmis că doamna director îi sfătuiește să își caute alte locuri de muncă dacă nu acceptă toate ieșirile nervoase ale șefului de centru.

Chiar și atunci când a încălcat dispozițiile de director în ceea ce privește normele Covid și colegii i-au atras atenția asupra acestui lucru, s-a răsfrânt asupra lor, fiind mustrați și hărțuiți, iar totul a fost mușamalizat. Cei care nu acceptăm această dictatură suntem hărțuiți în toate modurile. Dacă îndrăznim să vociferăm și să ne opunem modului în care suntem tratați, ne este sabotată activitatea, suntem jigniți, ne este creată o stare de temere continuă, primim mai multe cazuri în lucru sau suntem pedepsiți prin delegarea în alte centre, ba chiar suntem marginalizați, ceilalți colegi fiind invitați pe rând în birou și constrânși să nu aibă contact cu colegii pe care aceasta nu îi agreează. Este o metodă bine cunoscută pentru că face la fel de fiecare dată când are ceva de împărțit cu orice coleg".

Scos de pe grupul de WhatsApp al centrului

Orice încercare de protest este stopată prin toate mijloacele posibile: "A fost creat un grup de lucru pe WhatsApp, din care am fost eliminat după ce am îndrăznit să răspund în mod civilizat la denigrările și amenințările publice ale șefei de centru. Sunt singurul angajat care nu face parte din grup, deși este un grup de lucru, aceasta este o excludere și încă o formă de hărțuire, ea încercând să îi oblige pe colegi să mă marginalizeze. I-a ordonat colegei mele să mă scoată definitiv din grup, constrângând-o și pe ea să se situeze împotriva mea.

Dacă este grup de lucru, facem toți angajații parte din el, nu doar cei care consideră ea. Nu comunică cu mine și îmi transmite mesaje sau citate cu subînțeles prin ceilalți colegi. Vă puteți imagina ce mediu de lucru avem, dacă sunt încurajate asemenea comportamente și ne instigă unul împotriva celuilalt. S-a creat o situație de stres continuu, un loc de muncă în care nu se mai poate lucra din cauza discuțiilor și scandalurilor pe care le provoacă șeful de centru".

Plângerile la superiorii ierarhici n-au avut nici un efect

Situația scandaloasă de la CISRM nu datează de ieri, de azi: "Aceasta este o formă gravă și continuă de hărțuire. În trecut, au existat colegi care au ajuns chiar și la viceprimar și la directorul general, și n-a fost luată nici o măsură, deși colega mea a fost făcută retardată de față cu 10 colegi și este în aceeași situație ca și mine, hărțuită zilnic. Îmi pun speranța că, de data aceasta, veți cerceta situația și veți discuta cu fiecare coleg în parte pentru a afla ce calvar trăim opt ore pe zi și veți afla și alte situații mult mai grave.

Acești oameni și colegi lucrează de o viață în Direcție și își riscă acum locurile de muncă pentru comportamentul neprofesional al acestui om, iar nimeni nu îndrăznește să nu i se supună pentru că au văzut în rândurile trecute că această femeie poate face orice și beneficiază de protecția totală a doamnei director general, ea cunoscând în detaliu tot ceea ce se petrece aici, dar lăsându-i mână liberă finei ei".

Nimeni din DASMT nu a îndrăznit să o concureze pe fina lui Surducan

Când este vorba de Rodica Surducan și de pilele dumneaei, faptul că postul de șef al centrului de incluziune a fost blocat până în momentul în care Adriana Filipics și-a terminat studiile superioare nu ne poate surprinde în nici un fel: "Este o caracatiță a locurilor de muncă în care șefi de centru au fost numiți doar persoanele apropiate doamnei director general. Adriana Filipics, care este soția bucătarului care lucrează de ani de zile pentru doamna director la Cantina Socială de pe Strada Telegrafului și, totodată, fina doamnei director general, a ocupat funcția de educator la Centrul Social de Urgență pentru Persoane fără Adăpost, mai apoi a fost numită coordonator la CISRM, deși nu avea studii superioare și nici experiență care să o recomande pentru a conduce un centru.

A lucrat ca și coordonator timp de doi ani, până când și-a finalizat studiile și a cumulat cei doi ani de experiență pe un post de conducere. În tot acest timp, postul de șef centru a fost blocat, el așteptând-o pe Adriana Filipics să își finalizeze studiile. Imediat după ce și-a finalizat studiile și doar după ce aceasta a devenit eligibilă, a fost scos postul de șef centru la concurs, aceasta fiind singura care a participat și l-a promovat, cunoscându-se foarte bine faptul că este postul Adrianei și nimeni neîndrăznind să se înscrie, fiindu-le frică de răzbunările care vor urma. Toate aceste aspecte reies din contractul de muncă din cadrul Resurselor Umane DASMT și pot fi ușor verificate".

Funcționari publici, sclavi pe plantația Adrianei Filipics

Folosirea personalului și banilor publici pentru satisfacerea propriilor interese pare o practică în structurile aflate sub tutela autorităților locale. Dacă fostul șef al SC Piețe SA, Ionuț Nasleu, își trimitea subalternii să-i renoveze apartamentul secret din București sau să-i aducă la Timișoara, în plină pandemie, o cucerire de ultimă oră din Capitală - informații prezentate recent de www.pressalert.ro -, Adriana Filipics - șefă a centrului de incluziune socială, dar și patroană de florării, are alte pretenții, ea transformându-și subalternii în curieri personali, care cumpără flori din piață și apoi le livrează către magazinele șefei.

Citiți și vă cruciți: "Această femeie conduce Centrul de Incluziune Socială și Relația cu Minoritățile de parcă ar fi o societate privată și ne folosește pe toți în scopuri personale în timpul programului de lucru. Atât pe mine, cât și pe mediatorul școlar, ne constrânge să îi facem favoruri în timpul serviciului, dar și după. Livrăm flori cu mașina personală sau mașina primăriei în timpul programului, pe benzina Direcției, pe bani publici, în timp ce suntem plătiți de către o instituție a statului. Dacă cumva o refuzăm, se răzbună și devine agresivă, ne hărțuiește sau ne amenință că ne vom pierde locurile de muncă. Dețin dovezi pe care le voi și atașa. Eu lucrez într-o instituție a statului, nu la florăria Adrianei Filipics.

Spunându-i că nu voi mai accepta această situație și voi denunța aceste abateri grave, mi-a răspuns: <<Mariane, poți să mergi unde vrei, și tu, și oricine mai vrea, mie nu îmi este frică de nimeni!>>. Asta îmi dă de înțeles că se bucură de protecție totală și are o influență majoră, astfel că, oriunde aș merge, ea nu poate fi trasă la răspundere și voi rezolva nimic deoarece există un grad de rudenie între directorul general și șeful de centru. Orice nevoie personală ar avea, numește pe cineva să i-o rezolve, fără drept de apel, în timpul serviciului, iar toată lumea se supune și îi execută ordinele, îi cumpără cadouri scumpe la fiecare eveniment din viață de frică să nu pățească ceva la lucru, pentru că se răzbună.

Ne cumpărăm liniștea prin a cumpăra florile pe care ni le aduce în birou, făcându-ne să ne simțim constrânși să le cumpărăm. Suntem tratați precum niște asistenți personali, nu angajați ai Direcției, ea numind câte o colegă pentru orice nevoie ar avea. O colegă îi face cafea și i-o servește, alta îi face spumă de lapte, una îi face ceaiuri, cealaltă îi pozează florile, iar ultima îi taie roșiile în salată. Ne ține ședințe în care suntem făcuți nesimțiți, lipsiți de bun simț, ni se spune că nu avem cei șapte ani de acasă și că va lua măsuri împotriva noastră, ne amenință că ne va concedia sau ne va tăia salariile și ține să sublinieze că ei nu îi este frică de nimeni și de nimic".

Incluziune socială doar din vorbe

Pe hârtie, incluziunea socială sună bine, denotă grijă și toleranță față de cei marginalizați, dar detaliile scoase la iveală de referentul de etnie romă surprind ce se ascunde în spatele vorbelor frumoase: "Activitatea pe care eu o întreprind este în legătură cu cetățenii de etnie romă, eu fiind la rândul meu de etnie. Adriana Filipics, șef al Centrului de Incluziune Socială și Relația cu Minoritățile consideră că activitatea mea cu romii este neesențială, deși face parte din ROF-ul nostru (n.r. - regulamentul de organizare și funcționare), și de fiecare dată când lucrez cu beneficiarii mei sau o informez asupra activității, îmi spune <<Mai lasă-mă cu țiganii tăi>> sau <<Alți oameni nu mai sunt în afară de țigani?>>.

Astea sunt remarci rasiste, menite să îmi provoace disconfort, un șef de centru care are ca beneficiari cetățeni români de etnie romă nu poate folosi cuvântul <<țigan>>. Este strigător la cer ca beneficiarii să fie numiți țigani, boschetari! Cum se poate ca tocmai șeful Centrului de Incluziune Socială și Relația cu Minoritățile să folosească remarci rasiste? Mă pune într-o lumină proastă în fața colegilor, le dă de înțeles că activitatea mea este neesențială, iar asta îi încurajează și pe ei să mă discrimineze. Asta este o formă de hărțuire și de discriminare gravă și se pedepsește conform Codului Penal, iar toate astea într-o instituție a statului".

"Am colege care plâng la lucru și sunt făcute să plângă la fiecare ședință"

Arogarea meritelor de către șefi nu este ceva nou în instituțiile de stat, iar, conform declarațiilor făcute de angajatul CISRM, șefa acestui centru excelează în a se împăuna cu munca subalternilor: "De fiecare dată când avem ocazia să facem ceva pentru Direcție și beneficiari, ne pune piedici pentru a nu ne putea fi recunoscute meritele, ea nesuportând să se vorbească despre altcineva de bine în afară de propria ei persoană. Nu contează să ne putem îndeplini atribuțiile din fișa postului, contează doar să poată culege ea laudele. Dacă nu poate culege laudele, activitatea ne este interzisă.

De fiecare dată când strângem donații, ajutăm oameni, îi scoatem din mizeri și din starea de urgență, se spune că Adriana Filipics a făcut, deși de cele mai multe ori nu face nimic în afară de a ne pune piedici. Pe cei care nu ne agreează ne defăimează la tot personalul din Direcție, niciodată nu ne recunoaște meritele și ne limitează activitatea. Suntem văzuți precum niște lichele în această Direcție din cauza caracterizării pe care ne-o face. Există colegi cu studii superioare și activitate și sunt ținuți în birou pentru a nu putea lucre și a li se observa adevărata valoare, întrucât îi consideră o amenințare.

Părerea noastră nu contează și nu suntem niciodată întrebați dacă putem face sau nu ceva. Este dictator într-o instituție a Primăriei. Nu sunt singurul în această situație, am colege care plâng la lucru și sunt făcute să plângă în plină ședință, face așa cu oricine îndrăznește să nu îi execute ordinele. De fiecare data când cineva îndrăznește să își spună părerea, îi cheamă pe toți pe rând în birou și îi amenință, dacă nu o susțin, cu tăierea salariilor sau îi deleagă la alte centre ca pedeapsă, ea îndepărtându-I de ceilalți colegi și temându-se că i-ar putea influența și pe ceilalți să nu mai accepte asemenea comportamente comuniste".

"Am încredere că veți tăia tentaculele mafiei din primărie"

În finalul memoriului adresat primarului, funcționarul ajuns la limita răbdării îi transmite lui Dominic Fritz că speră ca promisiunile din campania electorală să devină realitate: "Sunt hărțuit psihologic și au fost deteriorate condițiile de muncă în mod iremediabil. Eu nu mai am demnitate pentru că sunt scuipat zilnic de către această femeie, iar în aceeași situație se află aproape toți colegii, mai puțin protejații ei care o susțin în orice ar spune și ar face. Solicit demiterea acestui om fără experiență profesională, fără etică sau scrupule, de la conducerea acestui centru și numirea unei persoane competente, cu studii și experiență în domeniu, care să nu fie înrudită cu nimeni din conducerea DASMT, pentru a putea fi o echipă de profesioniști care să fie cu adevărat în slujba celor care au nevoie de noi și nu în slujba șefului de centru și a florăriei pe care o patronează. Această persoană este șef centru deși are cea mai puțină experiență dintre toți angajații centrului. Îmi pun toată speranța în primarul ales al Timișoarei și am încredere că veți tăia tentaculele mafiei din primărie și veți promova oameni competenți, care câștigă concursuri pe bune, exact așa cum ați promis".

Patroana de florării rămâne în funcție, în timp ce petentul a fost mutat!

Bun, acesta a fost conținutul sesizării expediate, în 12 ianuarie, primarului Dominic Fritz, dar documentului i-au fost atașate și mai multe capturi de ecran cu mesajele text și video schimbate, pe WhatsApp, de-a lungul timpului, între patroana de florării Adriana Filipics (iar în timpul liber, șefă de centru al DASMT) și funcționarul public Marian Pisică, transformat în curier personal în timpul, dar și în afara serviciului, cu mașina centrului, dar și cu mașina proprie. Mesajele și orele la care au fost transmise sunt elocvente, iar odată ajunse în posesia Corpului de Control și Antifraudă al Primarului, ar fi trebuit să aibă ca efect dispariția urgentă din funcția de șef de centru a Adrianei Filipics.

Dar nu s-a întâmplat așa. După o lună de la primirea sesizării, în 10 februarie, petentul Marian Pisică primește o adresă emisă de corpul de control menționat mai sus, în care i se aduce la cunoștință că, în urma analizării materialului probator - alcătuit din acel memoriu și din raportul întocmit de Compartimentul Control Intern Managerial al DASMT -, concluzia a fost că faptele reclamate sunt de natură infracțională, astfel că cercetarea acestora este de competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (PJT). Conform precizărilor DASMT, instituția înaintase deja către PJT, încă din 26 ianuarie, sesizarea și probele remise de Marian Pisică, iar Corpul de control al primarului a achiesat la soluția găsită de Direcția de asistență socială.

Dar nu numai atât: "Totodată, până la soluționarea cauzei de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, în vederea înlăturării divergențelor de la locul de muncă, Corpul de Control și Antifraudă al Primarului propune delegarea dumneavoastră pe toată perioada cercetării, până la soluționarea definitivă a dosarului penal (fie printr-o ordonanță de clasare, fie, în cazul emiterii rechizitoriului și trimiterii în judecată a doamnei Adriana Filipics, printr-o sentință definitivă și irevocabilă), la Serviciul Beneficii Sociale din cadrul Direcției de Asistență Socială".

Până când justiția își va spune cuvântul, liber la abuzuri!

Și uite așa au rezolvat DASMT și Primăria Timișoara cazul, pasând totul procurorilor și jucând la trecerea timpului. Pentru că, nu-i așa, cercetarea penală poate dura și trei-patru ani, iar, în cazul ajungerii la proces, se mai pot adăuga încă vreo trei-patru ani. În tot acest răstimp, Adriana Filipics își va vedea mai departe de florăriile ei, își va găsi un alt curier dintre subalterni care să-i cumpere flori din piață și să le livreze în timpul serviciului și va continua să aibă pretenția ca o colegă să-i prepare cafeaua, ca o alta să-i facă spuma de lapte, în timp ce altă subalternă să-i facă ceaiuri, iar o alta să îi taie roșii în salată.

Fina și nașa, în silenzio stampa

Am contactat-o telefonic într-una din zilele trecute pe doamna Adriana Filipics, dorind să primim de la dumneaei un punct de vedere referitor la acuzațiile care îi sunt aduse. Doamna Filipics a răspuns pe un ton volubil, dar după ce a aflat cine o sună, a închis brusc telefonul. În speranța că a fost o eroare, am sunat-o din nou, dar de data aceasta ne-a respins din start apelul. Știam că articolele noastre având ca obiect diversele nereguli din interiorul DASMT sunt citite de toți angajații, dar nu aveam habar că doar pronunțarea numelui subsemnatului ar putea avea un asemenea efect... Le-am trimis ulterior câte un mesaj atât Adrianei Filipics, cât și nașei acesteia, directorul general Rodica Surducan, dar în zadar, nici una dintre ele nu a dorit să își spună punctul de vedere.

Promisiunile electorale s-au risipit, realitatea e dureroasă

Am înțeles de la domnul primar Fritz că este legat de mâini și de picioare de când Curtea Constituțională a decis că toate comisiile de disciplină funcționează în condiții de neconstituționalitate, astfel că cercetările disciplinare au fost trecute în modulul stand-by, însă asta nu înseamnă că oricine poate face orice vrea în Primăria Municipiului Timișoara, fără să pățească nimic. Dominic Fritz are șase consilieri personali și o duzină de juriști angajați pe salarii frumoase, n-are decât să îi pună pe toți să facă un brainstorming în urma căruia să apară o soluție.

Poate că, în primul rând, n-ar fi fost rău ca onor Corpul de control al primarului să fi verificat condițiile în care a devenit Adriana Filipics șefă a centrului de incluziune, dacă a fost respectată legislația în vigoare sau susținerile petentului sunt întemeiate, în sensul că fina directorului general Rodica Surducan a fost instalată în funcție prin încălcarea legii. De fapt, nu că n-ar fi fost rău, ci ar fi fost chiar obligatoriu ca oamenii trimiși de Fritz în control să verifice acest aspect.

Până una-alta, nu doar că promisiunea electorală făcută de Dominic Fritz cu puțin timp înainte de ziua alegerilor - "În doar 4 zile scăpăm de interlopi și nepotisme și aducem profesioniști în administrație" - este infirmată spectaculos în această speță, dar ea pare să fie înlocuită acum cu alt slogan: "În doar 40 de zile scăpăm de cei care ne semnalează cazuri de corupție și îi mutăm în altă parte"...

Sursa:https://renasterea.ro/viata-de-sef-la-stat-la-timisoara-o-colega-ii-face-cafea-si-i-o-serveste-alta-ii-face-spuma-de-lapte-una-ii-face-ceaiuri-cealalta-ii-taie-rosii-in-salata/